Camera fericirii ne asteaptă,
cu emotia încă lipită de perete,
cu muzica în fum de ţigară.
Sângele cald şi fecund,
cu care ne-am pătat nerăbdarea,
e încă pe cearşaf, încolţit în sudoare.
Poeziile încă mai curg
în camera fericirii,
curioşii încă mai zâmbesc
ştrengăreşte la poartă.
Scrumiera mai aşteaptă
plimbată, prin tot patul,
pe sub sânii tăi.
Urmele tale în pernă
îţi păstrează parfumul verde,
cîteva fire de păr stau
iscoade, pe cămaşa mea roz.
Cel mai suav alint –
mirosul tău de placentă,
mă dezmiardă;
în timp ce,
îmi arăţi privirea
de copil înecat în
încă nepriceputa
fericire a odăii.
Camera are tablouri
pictate de muzele noastre,
Lăsate în voie să se joace, geloase
ale unuia pe ale celuilalt.
