luni, 13 martie 2017

oamenii, războiul, Hristos

ce rău că peste oameni a trecut războiul...
a tuflit atâtea câmpuri cu flori
sădite cu grijă în sufletele lor,
cu generații de copii zurlii plămădiți
in vreme de pace, de veselie
sub soare și sub lună.

a făcut din zâmbete grimase,
din opaițe lumânări arse,
bocete din bucuriile strigate 
de copiii ce se jucau
în cobul verii, 
iar apoi vâsleau 
în apa sângerie
a râurilor istoriei
care le aduceau părintii
înapoi acasă, plutind inerți
pe față și pe spate.

ce rău că oamenii au cunsocut războiul,
fecioarele violul, cântăreții bocetele,
poienile au cunoscut minele.
câmpurile s-au hrănit cu sânge,
iar oamenii s-au hrănit din câmpuri...

De nu sunteți cuminți,
vă bat cu apocalipsa!, Spunea...
Hristos a băut si bea
multumit din lacrimile celor 
schingiuiti de războaiele credințelor,
și o față mai voioasă
mai grasă, mai frumoasă
apare pe icoane,
în sâmbătă morților.

vineri, 3 martie 2017

dacă avem sau nu

o oarecare ieșire

din spaţiul acesta diluat

o poate sti doar

blestematul destin. noi,

prea amorțiţi cu rutina,

rupem ace de sârmă din gard

căutând, iubind, sângerând.

mi-e frică

mi-e frică de femeile frumoase.
ar putea sa ma târască acasă beat,
să mă bată cu picioarele și să mă scuipe,
să râdă de mine și să mă uite
după ușa mereu deschisă de vânt,
iar eu, nătâng, vânăt și înfometat
să strig: m-am îndrăgostit,
sunt beat, mi-e dor, te iubesc,

dă-mi drumul!