Unele gânduri

Încă mă mai trezeşte,

ca trăgându-mă de ciuf,

mirosul tău harnic.

Nu mă va lăsa să dorm

niciodată.

Şi când noaptea însăşi

nu mă înghite,

sânii tăi mă împodobesc,

ca pe un pom de Crăciun.

Acelaşi miros, al pielii tale,

albe şi pufoase,

mă face să transpir..

să tremur, să visez

ca delirul unui tifos...

cu gândul la Lumea de dincolo,

mai bună şi mai a noastră.

Aşa te-aş iubi

Te-aş iubi într-un pat,
un oarecare pat,
uitat
în întuneric, în amortire.
Acum, un oftat,
doar un oftat...

Te-as iubi în palma mea,
palma mea ca un zâmbet,
ca un răcnet,
ca o lumină.
În palmă te-aş iubi...

Între genele mele,
coapsele tale
tremură.
Înnodata de sânii tăi,
privirea mea geme,
limba mea te caută.

Te-aş iubi ca un ostaş înfrânt
care-şi asteaptă moartea
cu tine în gând,
asa te-aş iubi.

Te-aş iubi
cum o floare iubeşte nasul
celui ce o miroase;
cum o talpă de sclav
iubeşte dezlegarea
de a nu călca prin jar.

Te-aş iubi cum deja te iubesc,
dar nu poţi simţi,
cum deja te gândeşti,
dar nu poţi afla.

Cum ne iubim deja,
aşa te-aş iubi.

Flori

Există flori pe pământul ăsta

care trăiesc ca nişte gânduri bune.

pe care nu trebuie să le uzi,

care nu mor niciodată.

Sunt flori care suferă

şi plâng sau sângerează

cu verdele lor.

Care miros într-o mie de feluri,

în acelaşi timp.

Sunt flori care zâmbesc ca nişte copile,

flori care se hrănesc cu dulcegării

cu vorbele tale de îndrăgostit.

Sunt flori care se supără

ca nişte amante şi ar vrea

să-ţi ia, într-o clipă, tot parfumul

pe care l-ai strâns în nările tale

deschise numai pentru ele.

Sunt flori care te necăjesc cu tăcerea,

cu absenţa, dar pe care le visezi

în câmpul speranţelor şi dorinţelor tale.

Sunt flori care au nume de om

şi încă ce om frumos,

care au gust a carne.

Adam şi Eva

Îţi sărutam doar mâna, când

am simţit cum din tine a căzut

o pană, un fulg, sau un plumb

făcând să-mi confirme, parcă,

menirea divină de a te cuceri.

Cum totul era prea sfânt,

nu îndrăzneam să păstrez

imaginea nudităţii tale pure

dar, undeva, într-o sferă paralelă,

ca într-un vis,

un fel de înger mă încuraja cântând:

„E mai sacră decât un evantai chinezesc

sau decât o lumânare

pe care vrăjitorii mexicani o aprind întru salvarea unui suflet.

Mângâie-i cu buzele pleoapa, sărută-i părul, fură-i ochii.”

Am tresărit şi m-am trezit

într-un loc de lângă tine,

cerşind părul tău, ochii tăi.

Îţi sărutam doar pleoapa

şi am uitat, că pielea ta,

n-o pot simţi cu buzele mele nepricepute

Mă târăsc de mult ce te ador

şi totuşi mă întreb de

te-am văzut vreodată.

Sfârşitul lumii

Privesc lumea după acest război atomic
şi observ că am rămas numai noi.
Deflagraţia ne-a trimis la antipozi;
nu ne-ar ajunge nici restul vremii noastre
să ne împreunăm.

Astfel, nu suntem cu nimic mai vii, mai fericiţi,
cu nimic. Suntem doar mai conştienţi de moarte,
mai trişti de prezenţa celuilalt, care nu poate fi atins.
Nu ne-ar ajunge nici restul viselor noastre
să ne împreunăm.

Dezvăluiri şocante

Un nebun ne-a publicat sângele într-un ziar.
Hematiile noastre de-o şchioapă dădeau în vileag
oxigenul pe care îl respiram împreună.

Ancheta demasca aventura, iar sângele curgea
în ochii celor care citeau. Lumea se răzvrătea:
„Nu ai voie la un sânge atât de roşu!”

„Corupţii merită cea mai aspră pedeapsă:
o săgeată cu coagulant, drept în cord.
Sau singuri se vor pedepsi, între ei, cu uitarea!”

„Autorităţile – Timpul ales de noi, oamenii,
va lua atitudine. Îi va chema în biroul său,
le va învedera sentinţa şi îi va osândi la disciplină”

Hai să fugim de ucigătoarea disciplină a Timpului!
Să ne ascundem în tavernele noastre cu igrasie maternă,
ude de sângele fierbinte şi supraoxigenat.

Ceartă cu îngerul

Eşti o pasăre proastă,
o rază de soare ascunsă,
un pântec răstit la durere.
Nu mă corupe cu aripa-ţi frântă,
cu plăcerea sau cu lumina ta.

Plăteşte-mă cu stropul tău de carne,
aruncă-ţi cruda privire în alte zări.
Fii şi nu fii. Strânge şi-aruncă.
Scuipă şi plângi în doi timpi deodată.

Sparge perdeaua de lupi şi de săbii,
aruncă-ţi lumina să facă-ntuneric,
dă-i noaptea de lapte celui ce-i vrednic
de cugete, şoapte şi farse.

Miroase şi tu din gerul de-afară
şi râde-te toată şi plânge-te vie.
Răsai apoi de după salba ta de vise...
Tot carne vei fi şi tot din mine
vei smulge dorinţe promise.