ca trăgându-mă de ciuf,
mirosul tău harnic.
Nu mă va lăsa să dorm
niciodată.
Şi când noaptea însăşi
nu mă înghite,
sânii tăi mă împodobesc,
ca pe un pom de Crăciun.
Acelaşi miros, al pielii tale,
albe şi pufoase,
mă face să transpir..
să tremur, să visez
ca delirul unui tifos...
cu gândul la Lumea de dincolo,
mai bună şi mai a noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu