Eşti o pasăre proastă,
o rază de soare ascunsă,
un pântec răstit la durere.
Nu mă corupe cu aripa-ţi frântă,
cu plăcerea sau cu lumina ta.
Plăteşte-mă cu stropul tău de carne,
aruncă-ţi cruda privire în alte zări.
Fii şi nu fii. Strânge şi-aruncă.
Scuipă şi plângi în doi timpi deodată.
Sparge perdeaua de lupi şi de săbii,
aruncă-ţi lumina să facă-ntuneric,
dă-i noaptea de lapte celui ce-i vrednic
de cugete, şoapte şi farse.
Miroase şi tu din gerul de-afară
şi râde-te toată şi plânge-te vie.
Răsai apoi de după salba ta de vise...
Tot carne vei fi şi tot din mine
vei smulge dorinţe promise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu