Pereţi, pereţi şi nici un colţ,
şi nici un zâmbet după var.
Abia o pulpă-n temelie
şi-o buză frântă, sus, în grindă.
Jertfa-i zidită sfărâmată,
dar zidul e intreg...
Şi stă să cadă o bucată
de inimă, dintr-un ungher.
Nisip, nisip, nimic de-atins;
de mângâiat, şi mai puţin.
Sunt zgâriat de orice fir,
de orice relief în var.
Pulpa se zbate încă-n chin,
ar vrea să iasă, să păşească,
dar talpa-i prinsă în mortar,
şi coapsa sângerează alb,
... iar buza are gust amar.
Beton, beton, totul e gri,
subtil de rece şi murdar:
albastru pervertit în jar
de plâns zadarnic şi de frig.
sursă foto: www.imageemotions.blogspot.com
