Toamna trece rece.
În bobiţe vii, ude şi perlate,
am lăsat păcatul neascuns de frig.
Asudarea noastră e expusă vremii
şi se va preface în motiv de boală.
Vom răci, e sigur, vom avea frisoane,
ne vor curge mucii pe pământul gri.
Şi saliva sfântă ce-o plimbam prin guri
va sfârşi ca flegmă pe ziduri de bloc.
Doar delirul feberei ne va mai trimite
unul către altul, dar de neatins.
Dacă luăm pastile, boala poate trece.
Nu murim din asta, nu e atât de simplu.
Însă neglijenţa sigur va râmâne:
de-a lăsa iubirea sa ne-nbolnăvească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu