Azi

azi am împlinit destinul

pe marginea buzelor tale,

am furat puţin din savoarea

de curmale coapte...

azi am împletit câteva cuiburi

de credinţă în părul tău

şi m-am răsfăţat cu taina dulce

a celor două boabe verzi

de rouă edenică

prin care pot lega

salvarea de mine.

azi am jurat pe malurile

coapselor tale

jurământul care îmi dă cheia

adâncurilor calde

şi moi.

azi sunt cel mai jucăus copil

şi cel mai fericit dintre mieii Domnului.

Lunchtime

mă stropeşti cu miros

mă miroşi întreg

mă înghiţi

mă uzi suav

şi mă atingi

cu vârful gustului tău

mă guşti nealungată

mă iei în braţe.

mă laşi să cad,

să plutesc

mă biciuieşti

cu ascunsul

mă cauţi printre sâni

mă trimiţi pe cearşaf

mă aduci înapoi

mă mişti din încheieturi

mă înţepeneşti veşnic

mă adăpi

mă adânceşti în faldurile

nurilor tăi

mi te atingi de ureche

mi te proclami regină

îmi şopteşti matriarhal,

abisal:

it´s lunchtime, baby!

Imponderabil

Toţi trebuie să înţelegem

că suntem înconjuraţi de mizerii,

de flegme lipicioase,

de roţi neoprite din rostogolire,

într-o pantă abruptă, fără sprijin.

trebuie să înţelegem că

moartea nu este un porţelan.

că peste tot

sunt podele ude

care pot distruge vise,

dar şi amintiri;

unde se pot rătăci până şi şoarecii,

în căutarea găurii lor.

trebuie să înţelegem

că avem nevoie de călăuze

care să ne ducă departe

de gratii şi de frig,

de ispite inutile,

de ţinutul hoiturilor.

şi mai trebuie să înţelegem

toţi, fără excepţie

că în mijlocul lumii mă aflu eu,

care zgârâii pereţii albi şi netezi

în căutarea EI,

a fiarei care m-a lasat imponderabil

în abisul acesta lăptos.