Toţi trebuie să înţelegem
că suntem înconjuraţi de mizerii,
de flegme lipicioase,
de roţi neoprite din rostogolire,
într-o pantă abruptă, fără sprijin.
trebuie să înţelegem că
moartea nu este un porţelan.
că peste tot
sunt podele ude
care pot distruge vise,
dar şi amintiri;
unde se pot rătăci până şi şoarecii,
în căutarea găurii lor.
trebuie să înţelegem
că avem nevoie de călăuze
care să ne ducă departe
de gratii şi de frig,
de ispite inutile,
de ţinutul hoiturilor.
şi mai trebuie să înţelegem
toţi, fără excepţie
că în mijlocul lumii mă aflu eu,
care zgârâii pereţii albi şi netezi
în căutarea EI,
a fiarei care m-a lasat imponderabil
în abisul acesta lăptos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu