A fost ca atunci

Cu zâmbetul am ridicat,
de pe asfalt
o petală.
Prin gând am trecut-o,
de frunte ţi-am lipit-o,
alte miliarde au urmat-o.

A fost ca atunci când,
în clipele de dragoste
îţi lipeam buzele
de sâni şi de coapse.
Când, cu mâna mea
te tremuram.

A fosta ca atunci când,
cu un bobârnac
am spulberat
o miime de sudoare,
din a noastră olimpică sudoare,
de amanţi.

A fost ca atunci când
nu ştiam
să ne luăm la revedere,
să fugim întristaţi
din extazul alb şi din cearşaful pătat.
De peste umbrele
care şi acum se joacă
în locul în care ne-am iubit

Părinţii denaturaţi ai timpului

Timpul se răzvrăteşte!
Şi doar ştii că tremura de frica noastră
atunci când, trimis la colţ ne privea gleznele încrucişate,
atunci când, lipsit de atenţie ne mirosea sudoarea,
al cărei parfum îi era otravă.

Trupul tău, care a înrămurit în mine,
de mă atinge acum pe dinăuntru pe pleaope
şi mă face să picur,
îl înfricoşa atât de mult încât
Tic – tac, tic – tac devenea un plâns de copil...
Un plâns căruia nu ne lăsam emoţia pradă,
căci emoţia era ferecată,
spre nefinitul nostru consum.
Eram parcă doi părinţi denaturaţi, dar fericiţi,
cei doi părinţi ai timpului.

Acum, copilul frustrat a prins putere şi ne urâşte.
Atenţie! Ne pândeşte, cu gândul să ne scoată unul dintr-altul,
să ne desperecheze amintirile fiecăruia,
pentru a ne face nefericiţi în parte.
Şi nu uita, timpul s-a luat cu uitarea,
dând să fure împreună neîchipuita noastră stare.

Şi dacă bănuiam că are atâta putere...
L-aş fi lovit până la moarte de coapsele tale
aşa cum tu mi-ai zdrobit nefericirea între buze.
L-aş fi ucis pentru noi doi,
de Nimeni, văzându-ne, nu l-ar mai fi născut vreodată.

Tu

Tu, cu numele tău de ceară,
îmblânzită poetică fiară,
crescută în saloane estetice,
miere albastră,
număr neştiut,
nevăzut în muzee,
scutită de petece discordante;

Ia-mă pentru o clipă
şi crede-mă şi iartă-mă
şi nu mă pierde apoi,
ci doar aruncă-mă.

Vei cunoaste din mine
lupta cu zeii
pierdută milenii în urmă
de toţi ce-au devenit apoi eroi.

Nu mă saluta din vitrină;
vino si treci nepăsătoare
pe lângă mine, scuipă-mă.
Fereşte-te de privirea mea incăpăţânată.

Şi apoi mai iartă-mă o dată
şi mai aruncă-mă o dată
şi mă mai cunoaşte încă o dată...