Cu zâmbetul am ridicat,
de pe asfalt
o petală.
Prin gând am trecut-o,
de frunte ţi-am lipit-o,
alte miliarde au urmat-o.
A fost ca atunci când,
în clipele de dragoste
îţi lipeam buzele
de sâni şi de coapse.
Când, cu mâna mea
te tremuram.
A fosta ca atunci când,
cu un bobârnac
am spulberat
o miime de sudoare,
din a noastră olimpică sudoare,
de amanţi.
A fost ca atunci când
nu ştiam
să ne luăm la revedere,
să fugim întristaţi
din extazul alb şi din cearşaful pătat.
De peste umbrele
care şi acum se joacă
în locul în care ne-am iubit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu