Tu

Tu, cu numele tău de ceară,
îmblânzită poetică fiară,
crescută în saloane estetice,
miere albastră,
număr neştiut,
nevăzut în muzee,
scutită de petece discordante;

Ia-mă pentru o clipă
şi crede-mă şi iartă-mă
şi nu mă pierde apoi,
ci doar aruncă-mă.

Vei cunoaste din mine
lupta cu zeii
pierdută milenii în urmă
de toţi ce-au devenit apoi eroi.

Nu mă saluta din vitrină;
vino si treci nepăsătoare
pe lângă mine, scuipă-mă.
Fereşte-te de privirea mea incăpăţânată.

Şi apoi mai iartă-mă o dată
şi mai aruncă-mă o dată
şi mă mai cunoaşte încă o dată...