Multă sănătate!

Când te-am văzut,
te-ai cules încet din umbra de pe perete.
Te-ai retras în colt, departe, adânc, în colţ
şi ai tremurat cinci secunde.
Apoi, ai deschis ochii.
Atît de tare,
încât nu a mai ramas nimic din umbra culeasă.
Ai strănutat:
lumină, umbră, umbră şi lumină si iar lumină.
Sanătate!
Nu m-am apropiat, poate nu ai să mai tremuri, m-am gandit.
Praf, umezeală, rânced şi frig ...
Am văzut lumina intensă
şi am spus "sănătate!" până să strănuţi.
Umbră, umbră şi lumină şi iar lumină.
Ţi-am aruncat un şerveţel, înainte să plec.
Să te înveleşti!
Multă sănătate!