Distopie

În lumea noastră iubito,
negrul e un fel de lumină.
E atât de mult negru,
că ne luăm cu toţii
si dăm şi la alţii.
Ne facem de toate din negru.
Ne facem noi inşine aştri şi stele.
În lumea noastră, şi soarele e negru.

E atât de mult gol, iubito,
că suntem plini de gol toţi,
încăpăţânaţi de goi.

Şi e atât de plin,
şi de lumină şi de urât,
în altă parte,
şi e culoare multă
şi tremur, de cald ce e acolo.

E atât de frumos stricatul din lumea noastră...