Să mă striveşti sub tălpi,
să-mi iei mintea răsfrântă
între degetele de la picioare,
să-mi apeşi genunchii pe tâmple
până ce ochii mei se vor rostogoli pe podea
precum două zaruri ale hazardului,
să-mi scuipi privirea ce mereu te caută,
să-mi trimiţi dorinţa în deşert,
să-mi arzi puterea de a te avea,
să-mi frângi nevoia de a te şti,
chiar şi aşa vei auzi
gândul meu încăpăţânat să trăiască:
Te ador!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu