Oamenii pot muri şi pot trăi

Oamenii pot muri într-o gară,
într-o ladă, într-un automobil.
Cu o ţigară în gură,
într-o partidă de amor.

Oamenii pot muri striviţi
de betoane, sub macarale,
de propriile lor sentimente.

Oamenii pot muri de oameni,
de insecte, de vise
sau de anateme pietroase,
ca de nişte boli.

Oamenii pot muri de gloanţe,
de seminţe de flori, de melci prea cruzi,
de spini de peşte, de otrava amanţilor.

Oamenii pot muri de plictiseală,
de dezinteres, de vină.
A lor sau a celorlalţi oameni muribunzi.

Oamenii pot şi trăi
de nevoie, de fericire, din speranţă
cu durere, cu minciună, în neştire.