Nu este talpă atât de mare,
să calce pe amintitri ca pe frunze
şi nici atât de grea, să le strivească
ca pe merele putrede.
Nu suflă vânt atât de iute,
încât să arunce,
ca de pe puntea unui vas în furtună,
gândurile mele în altă parte,
ca să nu te mai ajungă.
Nu sunt ochi în cer
care să fulgere cum fulgeră ai tăi,
să aprindă inimi şi vise,
suflete, şi să le ardă de-a-ntregul.
Nici dimineaţa nu are
pleoape mai fragede ca ale tale,
salivă mai dulce în rouă,
fire de iarbă mai vii decât părul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu