În momente ca acestea,
în care te-aş striga,
dar ştiu că nu mă auzi,
este ca şi cum cerul
m-ar pedepsi
cu toate păsările lui gălăgioase.
Şi când ştiu cât de în zadar
este să mai tânjesc la sânul tău verde,
e ca şi cum toate apele ar seca,
iar mie mi-ar fi cumplit de sete.
Dacă mă mai gândesc
cât m-ar bucura
numai să-ţi sărut un deget al piciorului,
înnebunesc. E ca şi cum,
copil fiind, mama m-ar minţi
că mă duce la casa lui Moş Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu