miercuri, 6 ianuarie 2010

Cioburi vii

Am călcat pe cioburi vii,
căci n-a strâns nimeni
mizeria aceea dulce.
Și așa, iubito,
m-am tăiat în talpa
din care îmi sugeai destinul.

Și acum mai şchiopătez îndărătnic,
nervos, pierdut de mine,
stors de negăsirea ta,
ca un mort îndrăgostit de viaţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu