Iubito, în locul în care plâng
e prea mult zgomot;
mulţi zbiară şi mă acoperă.
Numai tânguirea mea
adie spre un folos.
Lumea în care plâng
e a jertfelor oarbe,
a lacrimilor de teatru,
a râsului de-a plânselea.
Lumea în care plâng
e condusă de zei
aleşi democratic,
schimbaţi prin scrutinul mediocrităţii
odată la un timp,
un timp nefericit de inutil.
Iubito, plânsul meu te caută,
iar tu ai fi un zeu
perfect pentru lumea asta,
dacă ar fi numai lumea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu